Castelul Peles

Lucrarile pentru edificarea resedintei de vara a principelui Carol I al României au început înca din anul 1873, pe un teren aflat în proprietatea privata a suveranului, denumit initial domeniul regal de la Sinaia. Santierul de pe Valea Pelesului a reunit, la un moment dat, aproape 300 de lucratori si poate fi considerat cel mai important de pe cuprinsul Vechiului Regat în veacul trecut.
Constructia a fost finantata din caseta particulara a lui Carol I, dar si din lista civila. Costurile etapei 1873-1883, atât pentru constructie cât si pentru lucrari de decoratie s-au ridicat la suma de 6,5 milioane lei-aur, iar costurile globale, pâna în anul 1914, la suma de 16 milioane lei-aur.



Proiectul final, propunând o cladire cu aspectul unui chalet, dupa cum era privita în epoca, a corespuns atât viziunii si gustului artistic, cât si posibilitatilor financiare ale comanditarului. Edificiul s-a realizat în intervalul 1879-1883. Decoratia interioarelor era preponderent în stilul neorenasterii germane, doar doua încaperi diferind stilistic: salonul turcesc si budoarul neorococo al reginei Elisabeta, astazi disparut. Alegerea stilului neorenasterii germane a fost deopotriva expresia gustului la moda în anii '70 ai secolului al XIX-lea în Germania, cât si ilustrarea convingerilor estetice ale lui Carol I.